Introducere
Fotbalul, dincolo de spectacolul și pasiunea care domină terenul, este o industrie marcată profund de contracte și negocieri, în care actorii principali sunt jucătorii, agenții și cluburile. În această lume aflată într-o continuă transformare, contractele reprezintă pilonii care reglementează relațiile între aceste părți, ce conțin clauze ce variază de la bonusuri de performanță la mecanisme juridice de încetare ale contractului, precum clauza de reziliere. Aflându-ne la finalul perioadei de transferuri, îmi propun ca prin acest articol să analizez clauza de reziliere în contractele din fotbal oferind o posibilă comparație cu denunțarea unilaterală și cu clauza penală specifică dreptului civil român.
Clauza de reziliere. Libertate condiționată
Clauza de reziliere reprezintă mecanismul juridic prin care un club trebuie să achite o sumă de bani prestabilită în convenția inițială dintre jucător și echipa actuală pentru a putea transfera respectivul jucător, fără a mai fi necesar un proces de negociere cu echipa actuală a jucătorului. În engleză, este denumită release clause, care se traduce clauză de eliberare. Astfel, în cadrul unui contract, clauza de reziliere poate fi interpretată ca un mecanism de încetare a contractului cu o clauză penală specifică, care stabilește suma ce trebuie plătită pentru a-l elibera pe jucător de contract, fără a fi necesară invocarea unei neexecutări culpabile a obligațiilor.
In genere, rezilierea reprezintă încetarea unui contract în mod anticipat, la inițiativa uneia dintre părțile contractante, în cazul în care cealaltă parte nu își îndeplinește obligațiile principale asumate prin contract. Totuși, o diferență majoră constă în faptul că această clauză permite încetarea contractului în anumite condiții prestabilite, fără a exista o neîndeplinire a obligațiilor esențiale. În cazul acesta, consider că, termenul de „clauză de reziliere” poate fi mai bine înțeles în contextul dreptului român ca o clauză de încetare în care este stipulată o sumă fixă pe care clubul care dorește să transfere jucătorul trebuie să o achite (activarea clauzei). Din punct de vedere al dreptului civil, rezilierea este un mecanism prin care un contract cu executare succesivă încetează și care are loc între părțile unei convenții (părțile sunt fotbalistul si echipa actuală). În cazul nostru, prețul așa-zisei clauze de reziliere este plătit de un terț (echipa care dorește să achiziționeze jucătorul). Din acest considerent, apreciez că, termenul de “reziliere” este folosit în mod impropriu, fiind de fapt o clauză de încetare care prevede o sumă fixă, cu titlu de preț al transferului.
Avantajele și dezavantajele clauzei de reziliere
Pentru clubul curent, clauza de reziliere oferă protecție și o valoare clară pentru transferul unui jucător. În același timp, jucătorului i se garantează posibilitatea de a părăsi clubul dacă o altă parte este dispusă să plătească suma respectivă. Clubul care achită clauza, știe costul pe care trebuie să îl plătească pentru a beneficia de serviciile jucătorului, fără a fi nevoie de costuri suplimentare sau negocieri complexe cu echipa actuală. Cu toate acestea, există și dezavantaje. De exemplu, dacă performanța unui jucător crește semnificativ într-un sezon, clauza de reziliere poate deveni un „chilipir” pentru alte cluburi, determinând pierderea unui jucător la un preț mult inferior față de valoarea sa reală. În astfel de cazuri, renegocierea contractului devine o necesitate.
De asemenea, clauza de reziliere poate fi activată și în baza îndeplinirii unei condiții suspensive. Un exemplu relevant în acest sens este cazul lui Michael Olise, un tânăr fotbalist francez care a jucat la clubul londonez Crystal Palace până în vara lui 2024, când a fost transferat la Bayern Munchen. Olise avea o clauză de reziliere de 60 de milioane de euro în timpul în care acesta juca la Crystal Palace. Această clauză avea o caracteristică specială- era aplicabilă doar pentru echipele care s-au calificat în Liga Campionilor în sezonul 2024-2025. Din această trăsătură, putem spune că avantajele erau chiar de partea ambelor părți. Olise putea juca pe cea mai înaltă scenă a fotbalului european intercluburi (lucru care era greu de realizat cu Crystal Palace), iar echipa care plătea clauza se alegea cu un jucător tânăr și cu potențial. Astfel, cum Bayern Munchen a îndeplinit condiția de a juca în Liga Campionilor în sezonul 2024-2025 (s-a clasat pe locul secund din Bundesliga în sezonul 2023-2024), clauza a fost în favoarea sa și a reușit să îl achiziționeze pe Olise pe suma de 60 de milioane, activând clauza, fără a mai fi nevoie de o negociere complexă cu echipa din Anglia.
Denunțarea unilaterală în dreptul român
Denunțarea unilaterală este un act juridic prin care una dintre părțile unui contract își manifestă intenția de a înceta raporturile contractuale, fără a fi necesar acordul celeilalte părți. Acest mecanism permite unei părți să renunțe la contract în mod unilateral, adică fără consimțământul celeilalte părți, în condițiile prevăzute de lege sau de contract.
Cu alte cuvinte, denunțarea unilaterală a contractului în dreptul român presupune încetarea acestuia la inițiativa uneia dintre părți, fără a exista o încălcare a obligațiilor de către cealaltă parte.
În cazul clauzei de reziliere, jucătorul poate înceta contractul prin plata unei sume de bani prestabilite, ceea ce reprezintă o clauză penală care produce efecte ca urmare a denunțării unilaterale. Așadar, clauza de reziliere poate fi interpretată în dreptul român ca un mecanism contractual ce permite jucătorului să înceteze unilateral contractul prin plata unei sume de bani prestabilite, funcționând astfel ca o compensație financiară pentru clubul de origine. Această clauză funcționează ca o denunțare unilaterală, dar cu condiția unei plăți prestabilite. În esență, aceasta funcționează ca o denunțare unilaterală, permițând încetarea contractului fără a invoca un motiv specific, dar impunând plata unei compensații financiare, care ia forma unei clauze penale.
Clauza de reziliere în Spania. O paralelă cu clauza penală ca urmare a denunțării unilaterale
Clauza penală reglementată de articolele 1538-1543 din Cod Civil român prin care părțile stipulează că debitorul se obligă la o anumită prestație în cazul neexecutării obligației principale. Scopul acesteia este de a descuraja neexecutarea obligației principale și de a oferi o compensație creditorului pentru prejudiciul suferit. În contextul nostru, debitorul este jucătorul de fotbal, creditorul este echipa la care acesta activează, iar obligația principală constă în prestarea serviciilor de către jucător. Penalitatea este reprezentată de suma specificată în clauza de reziliere, pe care jucătorul ar trebui să o plătescă (teoretic). În continuare, vom explora motivele pentru care această plată este considerată teoretică.
Articolul 16 din Decretul Regal Spaniol 1006/1985 prevede că, Încetarea contractului la inițiativa sportivului profesionist, fără o cauză imputabilă clubului, va conferi acestuia dreptul, dacă este cazul, la o despăgubire stabilită de Jurisdicția Muncii în absența unui acord în acest sens, în funcție de circumstanțele de ordin sportiv, prejudiciul cauzat entității, motivele de încetare și alte elemente pe care judecătorul le consideră relevante.
În dreptul sportului, există o clauză specifică denumită „buy-out clause”, care, deși ar putea fi tradusă ca fiind o „clauză de cumpărare a contractului”, este în esență o formă de denunțare unilaterală, spre deosebire de exemplul de mai sus, unde este doar o clauză de încetare a contractului prin plata unui preț. Dat fiind faptul că federațiile naționale pot stabili propriile regulamente, această clauză este specifică Spaniei. Se aplică atunci când un jucător dorește să își înceteze contractul cu un club, plătind o sumă fixată pentru a-și cumpăra „libertatea”. În practică, clubul care este interesat de achiziționarea jucătorului suportă de obicei costul acestei clauze, transferând suma respectivă către jucător, care apoi o virează clubului de la care se transferă. Acest mecanism poate complica procesul de transfer, din cauza implicațiilor fiscale și logistice.
Clauza de reziliere (buy-out) este un element obligatoriu în majoritatea contractelor fotbalistice din Spania și este stabilită de obicei la o valoare foarte ridicată, mult peste valoarea de piață a jucătorului. Scopul acesteia este de a descuraja alte cluburi să achiziționeze jucători, impunând o barieră financiară considerabilă. De asemenea, o astfel de clauză sugerează că, clubul nu intenționează să vândă un jucător important și poate spori loialitatea jucătorului față de club. Acesta este motivul pentru care există clauze de reziliere extrem de mari, cum ar fi cea de un miliard de euro în cazul lui Vinicius Jr. de la Real Madrid.
Un exemplu relevant din practică este cel al lui Matuzalem, tratat de Curtea de Arbitraj pentru Sport (CAS) în 2008, unde a fost discutată o „clauză de cumpărare” în contextul transferului său de la Șahtior Donețk.Paragraful 70 spunea că: „Partea relevantă a clauzei 3.3 din contractul de muncă dintre Jucător și Șahtior Donețk prevede următoarele: „Pe durata valabilității Contractului, Clubul se obligă – în cazul în care Clubul primește o ofertă de transfer în valoare de 25.000.000 EUR sau care depășește suma de mai sus, Clubul se obligă să organizeze transferul în perioada convenită.”
Când un contract de muncă nu prevede o compensație clară pentru reziliere, încetarea acestuia poate necesita intervenția unei instanțe judecătorești. Totuși, această abordare poate crea incertitudine pentru clubul angajator, care ar putea obține o compensație mult mai mică decât cea stabilită contractual și poate întârzia semnificativ transferul jucătorului din cauza duratei procedurilor judiciare.
Concluzii
În concluzie, clauza de reziliere în fotbal reprezintă un mecanism contractual esențial, menit să protejeze interesele tuturor părților implicate – atât cluburi, cât și jucători. Introducerea unei astfel de clauze oferă cluburilor o siguranță financiară în eventualitatea pierderii unui jucător important, iar jucătorilor le garantează posibilitatea de a-și gestiona cariera, oferindu-le o cale prestabilită de ieșire din contract. Totuși, valoarile ridicate ale acestor clauze, adesea întâlnite în contractele din Spania, pot crea dificultăți atât pentru cluburile interesate să achiziționeze jucători, cât și pentru jucători, mai ales atunci când performanțele lor cresc semnificativ, dar sunt blocați de clauze stabilite anterior.
Pe de altă parte, clauza de reziliere din fotbal prezintă similitudini notabile cu clauza penală din dreptul civil român ca rezultat al denunțării unilaterale, ambele având rolul de a sancționa încetarea unei obligații contractuale, prin stabilirea unei sume compensatorii. Cu toate acestea, diferențele dintre mecanismele și scopurile specifice fiecărei clauze reflectă distincțiile de aplicare dintre contextul sportiv și cel civil, evidențiind necesitatea unei înțelegeri aprofundate a ambelor instrumente juridice. Astfel, clauza de reziliere rămâne un instrument juridic complex, cu implicații semnificative în gestionarea carierelor fotbaliștilor și în dinamica pieței de transferuri.
Avocat Călin-Ioan Mihalache, Manciu&Associates
